zidurile


dau dependenţă
ca strugurii,
cânepa,
tutunul.
e confortabilă şi caldă.
presupune
doar da – la foc automat -.
cerul
periculos
îşi strânge stelele, cuvintele
şi pâinea.
pleacă.

rămân afară
incendiile, inundaţiile
şi alunecările
de pământ exasperat.
rămân afară
gândurile
mereu reluate
la cum se împleteşte o frânghie
şi la multiplele ei utilizări.
aici, în spaţiul
fără anotimpuri,
nu ne mai dor oasele şi carnea,
nu mai sângerăm,
nu mai naştem.
nu mai avem nevoie
de chibrituri
– între ziduri temperatura e constantă –

suntem în siguranţă
… dar prin fisuri
răsar
fire de iarbă.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s