închidere de cerc


magnolia-n floare.
tu te întorci în iarnă.
cineva nu face nimic să te împiedice.
şi niciun cântec oboselii tale.
cineva nu mişcă un deget să rămâi. pentru că ai venit fără să te cheme.
a tremurat aerul în deşert şi tu ai crezut că braţele întinse sunt pentru tine.
şi ai mers înainte .
acum te-ntorci. în iarnă.
când te apropii de capăt, aerul nu mai tremură.
şi nici magnoliei nu-i pasă.
va continua să înflorească. pentru alţii.
cuvinte sau nisip, aceeaşi curgere-n clepsidră.
primăvara trece pe lângă tine. în clocot şi indiferentă.
catapeteasma
se va mai despica o dată. pentru că numai dacă se despică, din nou, catapeteasma, El poate să coboare. să toarne vin şi untdelemn
şi să te ia de mână.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s