terasă în octombrie


vorbim încet și rar
parc’am tăcea
orașul curge liniștit, se varsă
în toamna aurie
mîinile ni se-apropie, se-ating și se despart
din încă frunze cade pe masă o-amintire:
biserici, mandarine, arici de mare și topaze

între-acest țărm și celălalt, un gol
teroarea inevitabilului și bâzâitul obsedant al lui
doi minus unu, doi minus unu
inima se lupta să pompeze
timpul și limonada din pahar sunt tulburi
scot pixul și desenez discret, pe colțul mesei, două virgule
îmbrățișate

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s