iarnă și măceșe


iarna
și spaimele noastre derizorii
ca o a doua piele prin care trece frigul
șuierând.
acum, acum, un tren se va năpusti asupra noastră.
acum, acum, un stâlp de electricitate va cădea peste șine.
și întunericul pe care nu știm să-l gestionăm.
și drobul de sare, crescând încet, lacrimă cu lacrimă.
rezervă albă pentru zilele negre
în care nu vom mai putea să plângem.
orice fântână seacă până la urmă.
cu excepția celei izvorâte
din coasta Ta.

crengi de măceș se-apleacă spre pământ.
măceșe roșii pe zăpada albă.
roșu și alb, roșu și negru.
roșul prezent în toate,
băut din coasta Ta.

un pas, un singur pas ar fi de-ajuns
pentru ca trenul, cutremurându-se din încheieturi, scrâșnind,
să oprească înainte de-a lovi.
pentru ca stâlpul de electricitate să fie ridicat la loc.

o zi a gesturilor și a cuvintelor de rutină,
că un pled cald care oprește frigul.
respiră și bucură-te.
pune masa și bucură-te.
mergi pe stradă (printre cuțite și topoare) și bucură-te.

un pas, un singur pas
spre coasta Ta.

Reclame
Acest articol a fost publicat în literare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s