Arhive pe autori: anaviz33

what’s on your mind


frunze uscate şi şotron copilărie pe asfalt in orasul care scrâşneşte uruie trosneşte scuipă vomează muşcă devorează pisici maşini salvări rămase-n pană rămăşiţe de păsări neatente … şi toamna domolind sălbăticia Reclame

Publicat în literare | Lasă un comentariu

Cardio Când a clădit omul, Dumnezeu l-a făcut cu ochi să se bucure de jocul culorilor pe frunze cu auz să se bucure de muzică picioare să călătorească mâini să legene, să mângâie, să învelească, să panseze și i-a spus: … Continuă lectura

Publicat în literare | Lasă un comentariu

în verde şi violet


zile de verde încă şi primele acorduri violacee… râu şi maşini curgând înspre oraş, copii zburdalnici şi tăcerea grea a celor singuri echilibru fragil pe marginea prăpastiei priveşti în hău şi hăul priveşte în tine o tristeţe subţire cum aburii … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

iremediabil despărțiți


traverse lipsă la mijlocul punții multe, prea multe pentru a mai putea acoperi golul dintr-un salt de-o parte a hăului, noi, de cealaltă parte, voi și pietrele voastre ne nimeresc în frunte, în tâmplă, în suflet deși vi s-a spus: … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

***


*** Momentul în care te instalezi în aşteptare. Otrava fântânilor şi holdele în flăcări. Unul din acele ceasului/orarul/s-a oprit. Minutarul gâfâie. Doar secundarul mai aleargă, bezmetic. Tragediile sunt ştiri online. Mieii-ncetează să mai ningă. Aştepţi într-un uter întunecat mirosind a … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Ţigara


din trei în trei ore facem poştă o ţigară un fum tu, un fum eu, cu nesaţul unui aproape mort de sete, de foame, de dragoste pentru ca nu ştim ce-i dincolo de prag şi ne temem poate nu e … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

culori de zi ploioasă


terasa, ploaia, parcul – verde adânc, necenzurat, copleşitor triluri subţiri şi timpul curgând pe lângă noi clipa, un cuib căptuşit cu mătase… în ochii tăi, în apa lor tăcută şi albastră, mă limpezesc şi cânt ca un cristal.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu