Nimeni nu pierde, amândoi câştigă


Nu-i așa că ai râs
de câte ori m-am supărat pe tine și
ţi-am întors spatele?
cum râzi de un copil bosumflat
care stă în colțul camerei şi
trece o jucărie dintr-o mână-ntr-alta, refuzându-ţi
privirea, ostentativ supărat.
Ai râs, l-ai luat în brațe si
i-ai sărutat obrajii murdari de lacrimi
apoi te-ai jucat cu el până când te-a privit
şi ţi-a zâmbit.

Ţi-am cerut pietre și mi-ai dat pâine.
Ţi-am cerut băutură bețivă și mi-ai dat apă
(lipeste-ţi gura de coasta mea și bea, ai spus).
Ţi-am cerut șarpe și mi-ai dat peşte.
Am urlat la tine din mijlocul furtunii
şi mi-ai răspuns în adiere.
Ţi-am dat de furcă: eu stingeam lumina,
tu o aprindeai.
Eu închideam o ușă, tu
deschideai o alta.
M-ai învățat nodul cu care să mă leg de catarg
şi mi-ai atras atenția să nu stau niciodată singură pe nisip.
Mi-ai arătat cum înfloresc ciulinii
şi te-ai îngrijit mereu
să nu rămân fără ulei.

E cald.
E bine.
Cântă-mi un cântec de leagăn.

Anunțuri
Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

bacante


fără tirs
patetice
pe ale căror chipuri, timpul
ȋşi scrie parodia
cu un creion ieftin, cu mină aspră

bacante
ȋntre biserică
şi puburi
de trei sau patru stele

ȋntâlniri ,,între fete”
cu părul morcoviu, pampoane şi turbane
cu șampanie ,,după metoda din…”
coniac ,,după metoda din…”
si ,,lacrima Christi” fără Christi

ȋntoarse acasă, își aruncă
zâmbetul în coșul de gunoi, intră
-n halatul moltonat și în papuci,
deschid robinetul la baie și rămân pe gânduri,
ascultând cum curge
apa,
viaţa…

timpul își scrie
ultimul cuvânt: revolut

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Desprindere


Această desprindere atât de lentă,
aproape fără durere
şi fără bucurie
înţelesul
se apropie, îl simţi…

neodihnită, marea mai loveşte
ȋn tâmple și în coaste
– clopot și lance –
tu, încă între spin și cântec,
te uiți pe geam, respiri, asculţi
cum fornăie nerăbdători
nocturnii cai ȋmpodobiţi
cu harnaşamente de argint

ai mințit și-ai spus adevarul
ai lovit și-ai mângâiat
ai trădat și-ai fost alături
ai rostogolit bolovani în drumul carelor
mari și mici,
apoi ți-a părut rău și i-ai cărat, din nou, în munte, cu spinarea
ai pornit la drum și te-ai ȋntors
ai închis uși și ți s-au ȋnchis
ai vrut să demonstrezi, ceva, cuiva şi
ţi s-au strepezit dinţii
ai fost spălător de vase, gunoier și poet
ai lucrat pământul, ai frecat podele cu leşie
şi ai pictat raiul
aşa cum ţi-l mai aminteai pe la răstimpuri

ai vândut ieftin și ai cumpărat scump
Cineva pregătește pomadă pentru tălpile tale,
haine curate,
un nume nou
Cineva, al cărui chip
tu trebuia să-l oglindeşti

ȋnţelesul se apropie
pe măsură ce renunţi la cârmâz

apa
se-nchide peste barcă
şi două brațe, calde, se deschid…

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Scurtissima


În apartamentul de peste drum s-a aprins lumina.
Cineva pune cafeaua pe foc.
Acelaşi gest, multiplicat
pân’la aproape infinit,
de mâna lui, de mâna mea,
din Acapulco-n Nairobi,
din pampas în podișul tibetan,
de la colibă la palat,
din oraș ȋn oraş
şi din sat ȋn sat,
acelaşi gest, multiplicat…

simplă sau ȋnnodată cu lapte ori coniac,
cafeaua, nesingurătatea noastră
cea de toate zilele.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

până la urmă


e vorba să ȋmparţi
soarele care-mblânzeşte ziua
râul care curge prin fața casei
iasomia și Grotta Azzurra
până la urmă
e vorba de focul din sobă și de patru ochi
e vorba de două farfurii pe masă
si mâna care le umple pe-amândouă
până la urmă
e vorba să mai auzi o respirație în afară de a ta
sa ai cui spune bună ziua, la revedere
si să-ți răspundă

până la urmă, e vorba de viitoarele amintiri
pe care să ți le construiești cu migală
pentru ziua când singurătatea
va veni în trup

până la urmă
e vorba de o poveste
care să țină întunericul departe

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Scurtissime


1. Fariseică

mergea legănat
ca o rață îndopată
tocmai bună de tăiere

mi-a venit să râd

îți mulțumesc, Doamne,
ca știu să merg
balansându-mă
numai atât cât trebuie.

2. Rondul de dimineață

într-o mână, plasa
în cealaltă, un cățel în lesă
alerga

cățelul
nu avea încotro
alerga și el

tinerețe,
haine uşoare.

3. Mâini

el avea un rucsac
ea îl avea pe el
mâinile lor
se aveau una pe alta.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

ritual matinal


o cană cu apă și tensiometrul.
apoi cafeaua.
propoziții banale și, în spatele lor, realitatea fierbinte, noi doi.
si amenințarea difuză a lui unu.

am avut mereu grijă să lăsăm între noi un interval – muzical – prin care să circule aerul.
în cea mai mare parte a timpului, cald.
suna uneori un înger din trompetă.
nu-i dădeam atenție.

îngerul continuă să sune.
ne îngropăm spaima în cafea și propoziții banale.

Publicat în literare | Etichetat , | 1 comentariu