Când ceasul nu mai sună deşteptarea


La orizont se întrevede ziua Ve
tot mai aproape, cum de trup cămaşa.
Conquistadorii deriziunii
şi-au împlinit lucrarea.
Au dărâmat refugiile: păduri şi inimi.
Au epurat vocabularul
şi penajul păsărilor.
Ne-au şters din palme liniile
şi buricele degetelor cu piatră ponce
le-au răzuit le-au răzuit le-au răzuit
conştiincios,
temeinic
(dezideratul era amprenta unică).

Inteligenţi şi precauţi ca şobolanii,
ne-au învăţat că-n hrube frigul
este mai moale decât sub cerul liber,
inutil;
că măgarii sunt mai uşor de-ntretinut decât pursângii,
că perdelele
sunt doar un moft, expresie
a unei false pudori
(ce să acoperi în oraşele cu ochi lipsiţi de pleoape?).

Ne-au învăţat tot ce-i util
pentru un somn adânc şi fără vise
şi o trezie scurtă,
fără visuri.

,,Cine uită istoria
e condamnat să o repete”

Anunțuri
Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

De veghe ȋn lanul de nisip


Astăzi împlineşti 130 de ani. Dar eşti la fel de alb şi zvelt
ca-n prima zi.
Fără schimbare.
Fără mutare.
Fără amestecare.
Cu tine ȋncepe şi se sfârşeşte lumea.
Într-un fel…

Vin la tine cu o sticlă de vin şi o cupă, să închin în cinstea ta.
Beau, bei şi tu, ne uităm unul la altul şi tăcem.
Vărs trei stropi pentru setea pământului.
Şi a celor de sub el.
Şi a celor de sub ape.
De 130 de ani lumina ta se aprinde în fiecare noapte.
În memoria celor care n-au mai găsit cărarea.
La mulţi ani!

Urc scara ȋn spirală până ajung sub streaşina ta
şi mă-ntâlnesc cu vântul.
Părinţii mei, ai tuturor, apa şi vântul.
Cărarea ta vine spre mine.
Eu merg spre ea.
Mai este puţin vin în sticlă.
O las aici. Şi cupa.
Pentru cel care va veni la anul să închine.
Adu-i aminte de cei trei stropi.
Şi pentru setea mea.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Defilare


un fluviu majestuos de camioane cu păduri
în lanţuri
curge continuu
imperturbabil
peste cuiburi distruse
şi pui căzuţi.

camioane cu bot de crocodil
cară păduri
pentru cozi de topor şi cozi de
steaguri
prin care s-a văzut o clipă cerul
bătând cu inima la unison
într-un odat’ ca niciodat’
un poem
din trei cuvinte
brodate cu mătase
respect – onoare – demnitate.

camioane cu păduri în lanţuri
şi tricolorul devenit cal breaz

… şi luna plină
strălucind
pe creştete pleşuve.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Palindrom


god dog
zice woody allen
un joc de cuvinte
nevinovat ca orice joc…

Te-ai gândit Tu, atunci, în cea de-a şasea zi, când
tremurând de emoţie
l-ai încununat împărăteşte,
Te-ai gândit Tu la clipa
în care va şterge diferenţa
dintre Tine şi câine? când Tu şi câinele
veţi fi un singur drum cu două benzi
dus şi întors?
acesta-i locul Tău. stai jos
şi nu mai scheuna.
rămâi credincios, oricâte şuturi…
păstrează-ţi ochii umezi.
stai jos şi dă din coadă.
God dog.

poate că Te-ai gândit…
fără poate. cu siguranţă ai ştiut.
Atoateştiutorule.
Ţi-ai suflecat mânecile, Ţi-ai pus şorţul
de servitor
şi i-ai spălat picioarele.
I-ai dat sângele Tău când al lui era ca apa.
Ai primit un os. godot, bufon amar.
Ai dat din coadă, i-ai lins lacrimile
şi Te-ai îngropat. ca să-l dezgropi.
God dog.

cu siguranţă ai ştiut.
dar înainte de-a fi dog, i-ai promis
o altă zi, când amândoi,
şi Tu şi el,
pe-acelaşi drum, c-un singur sens,
veţi fi
God – god.

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Vindecarea poetului


când l-au adus, horcaia
ca un cal parasit intre nisipuri
i-au făcut analizele
dimineata si seara medicii
se opreau intai la patul lui
asistentele veneau din ora-n ora
ii dadeau medicamente de ultimă generaţie
au facut tot ce se putea face
sa-l puna pe picioare

într-o zi s-a dat jos din pat
neajutat
a mers la geam
şi-a stat acolo până seara
privind
nu se stie ce
nu se stie unde
ca un aproape mort de foame
primit la o masa-mbelsugata
privea/manca
si nu se mai satura
in salon
a inceput sa cada o ploaie calda
macii ardeau in lanurile coapte
anotimpurile
se harjoneau printre paturi…

apoi a început să scrie
despre orez violet
şi vulturi aurii
sa fredoneze
si sa faca tumbe

au repetat analizele si l-au externat
s-a întors acasă frematand ca o padure
dar a constatat
că nu mai poate
să scrie,
să cânte
si să faca tumbe
………………………………………………………………………….

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Intrusul


a apărut într-o zi
nu-şi aminteşte nimeni când
şi nici de unde
poate din frig,
poate dintr-o mare singurătate
era un outsider
şi l-au lăsat să alerge pe lângă ei
pentru că nu deschidea sertarele,
nu se uita sub covor,
nu se înghesuia să prindă un scaun în primele rânduri
pur şi simplu venea
la început mai des,
apoi mai rar, tropăia stângaci
pe lângă ei, cânta puţin
şi se întorcea
în frig
sau în singurătate
nici el nu ştia unde nimerise
într-o staţiune de odihnă,
un furnicar,
sau un spital
era un outsider
nepericulos, cu nişte aripi mititele la picioare,
care nu-l ţineau prea mult în zbor
semăna puţin cu Mercur, un Mercur
cu naşterea şi numele greşite, care habar n-avea
să-şi ambaleze marfa cum se cade, s-o expună
şi să strige lumeeee lumeeee

a plecat definitiv
la începutul toamnei,
înainte de căderea frunzelor

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Despre ce tace mass-media


lumina are puţini cititori
întrucât mulţi orbi
nici de departe, nici de-aproape
nu e la fel de incitantă
ca oponentul ei

paradoxală, cum îi e şi Sursa, izbucneşte
acolo unde nimeni nu se-aşteaptă:
în roţile năclăite de sânge
a toate locomotivele lumii
în salturile de pe pod
ale prea mulţilor care nu ştiu să-noate
în carafa cu vinul
care deznoadă limba
şi lacrimile
în palma murdară a copilei
tot încercând să şteargă o pată
de pe rochiţa
nouă

între lumină şi răbdare
nu-s garduri, ziduri, treceri interzise
netulburate de nimic
şi nimeni, colindă-n voie, amândouă,
prin grădini
nuntesc
se contopesc
şi nasc
iubirea

… nici de departe, nici de-aproape
la fel de incitantă
ca oponentul ei,
a priori înfrânt.

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu