Arhive etichetă: Craciun

de Crăciun, celor plecați


ar trebui să mă bucur pentru că aveți iarăși, toți, 33 de ani pentru că nu mai declinați văi, nopți și ziduri pentru că din curcubeul vostru au plecat roșul, indigoul și violetul pentru că nu mai aveți interdicție la … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Preajmă de Crăciun la supermarket


colinde și cumpărături curse printre rafturi nimeni nu vede pe nimeni ȋngerul umărului drept s-a retras – el știe de ce – poate pentru că nu mai reuşea să se facă auzit ȋngerul umărului stâng nu bine ancorat în carne … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Crăciunul copacului


toată noaptea s-a scuturat copacul… cuprins de febră când râul şi-a despărţit apele în două braţe ca două catarge fără corabie plutind la voia întâmplării, sau poate a unui rost ascuns… toata noaptea s-a scuturat copacul… zorii l-au găsit curat … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Poveste mică aproape de Crăciun


Poveste mică aproape de Crăciun Mi-am amintit de ea, prietena mea cuminte și singură în casa verde din vârful dealului; verde, să îmblânzească iarna. Poate pentru că-i seară și știu că, la ora asta, privirea i se îndreaptă, odată cu … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | 2 comentarii

Despre Crăciun


Despre Crăciun Moș Crăciun stă în fața sobei și privește focul. Încearcă, așa, ca altădată, să vadă până în inima flăcărilor… după durerea din oase își amintește câte secole a împlinit. Așteaptă ca Mama Crăciuna să-i aducă ceaiul din fructe … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat | Lasă un comentariu

Pentru mine, punctul de pornire este un Crăciun însângerat


E momentul să tacă poeții când nimeni nu mai știe unde curge apă și unde sânge, când asfaltul, zidurile, palmele nu mai cunosc decât o singură culoare e momentul s-o luăm înapoi până la punctul de pornire şi acolo să … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Încă un Crăciun (părinţilor mei)


ninge frumos şi alb în ani târzii şi-n ochii goi şi în fântâni mormintele se umplu de colind şi inima, de iesle şi biserici în trup de căprioară, copilăria îmi surâde-a plânge miresmele vă recompun făptura… din albastru să-mi trimiteţi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu