Arhive etichetă: poem

Poemul semnelor de întrebare


…şi ne-am trezit tăcând… unde-au plecat cuvintele? şi când? e noapte? comutatorul e defect? de ce nu se aprinde lumina? mâinile noastre, cum au ajuns pe continente diferite? şi haina, cum de s-a strâmtat? haina asta, în care atât de … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Poemul cu scriere continuă


poemul acesta, pe care l-ai început cu fiat lux, poemul acesta, pe care nu-l vei termina niciodată, este poemul punerii noastre în lumină, dăruit nouă, s-o rostim în infinite modulaţii, topind în azi-ul Tău şi ieri şi mâine în azi-ul … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Poem despre octombrie şi frunze


Doamne, în octombrie ţine-i pe măturători departe şi nu aprinde felinarele pe strazi frunzele luminează mai cald şi mai tainic, frunzele moarte, aşa le spunem, dar cum să fie mort atâta roşu, atâta galben? sunt sorii nocturni ai lui octombrie, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Poem cu multe ghilimele


Ce tineri, suntem, dragul meu! hai să ne copilărim putem să ne jucăm de-a v-aţi-ascunselea promit să mă ascund în aşa fel, încât să mă găseşti repede putem să cântăm oricât de tare, marşuri patriotice sau ciobănaş cu 300 de … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cel mai frumos poem


cel mai frumos poem s-a scris în somn mi l-ai trimis în chip de bun rămas m-am trezit brusc, am sărit sa-l prind şi l-am speriat… azi ies din rând… vor veni alţii-n loc, înghesuiţi în spaţiul strâmt, să-ţi fie-aproape… … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Poem fugit în somnul tău


eu am visat un poem, tu, trei unul din ele era al meu, fugit la tine şi ghemuit acolo, ca un căţel cuminte pe buza nopţii, somnul meu, aproape de vărsarea ei în întuneric, s-a umplut de pietre, nisip şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Poemul încă nescris


Am să scriu un poem lung cât o zi şi o noapte nu pentru oameni, timpul lor e scurt, ca o buburuză am să-l scriu pentru soare,ţestoase şi pietre nu şi pentru copaci e puţin probabil ca toporul să le … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu