Arhive etichetă: scrisoare

scrisoare către copii


… și voi veți cunoaște teroarea puțin schimbată poate pieptănătura poate croiala hainelor m-ați întrebat ce înseamnă să-ți înghețe surâsul pe buze v-am arătat norul compact și vânăt de deasupra plin cu ace de gheață v-am spus când o să … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoare către cel ce va rămâne


m-am trezit cu inima în dinţi. semnul oglinzii. și curajul de a sta în fața ei, judecătorul necruțător, dar drept. ciulesc urechile. casc ochii. îmi lungesc brațele și le scufund în apele neclintite și limpezi. cât mai adânc. până la … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoare lui Moş Crăciun


Moş Crăciun, Moşule bun, te rog, anul acesta să-mi aduci puţină amnezie, să nu-mi mai amintesc ziua în care tata a fost tu, la clubul sindicatului, iar eu, sâsâind ca un pui de şarpe, am spus o poezie şi m-am … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

scrisoare netrimisă


iubeste-mă! ca şi când mâine ar fi să fie funeraliile planetei, ca şi când mâine ar fi să ne acopere zăpada, tăcerea de sub ea şi albul monoton iubeşte-mă! până târziu în noapte, când bolţile de viţă se pierd în … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoare de reflux


în dimineaţa asta niciun semn n-a mai fost cu putinţă gărgăriţele au plecat, şi ele, cu cocorii în dimineaţa asta este senin şi toate, până şi Esenin, (cu sanie, cai şi zurgălăi) merg cu spatele arunc amintirile, una câte una, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu

Scrisoarea trandafirului rămas pe prag


noiembrie cu orele-zăbranic noiembrie cu orele-cuţit şi braţele tale întoarse în ceaţă… din petalele mele pleacă ultima pasăre ascultă cum latră căţelul-pământului între toaca din cer şi primul cântat de cocoşi noiembrie şi golul din noi şi din jur şi … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Scrisoare catre mama


Dormi, draga mea, dormi fluture albastru plecat ȋn netimp toate sunt aşa cum le-ai lăsat: oraşul, seara, aprinde felinare maşinile coboară-aceleaşi străzi muntele desenează acelaşi contur de preistorică reptilă adormită, muzica, lent, se scurge printre stele şi umbra ta, sfioasă, … Continuă lectura

Publicat în literare | Etichetat , | Lasă un comentariu